Vremea solidarității și a unității…pentru frumos, istorie și memorie

Știri de Sibiu, 27.08.2018; 399 vizualizări

În acest weekend, sâmbătă noaptea, frumosul oraș de pe Crișul Repede – Oradea a trăit moment tensionate care s-au sfârșit cu gustul amar al tristețiiși al durerii văzând că timp de câteva ore întregul acoperiș al maiestuosului Palat episcopal Greco-catolic din central orașului a fost mistuit de un puternic incendiu.

Clădire emblematică a orașului Oradea, monument de arhitectură de o frumusețe artistic extraordinară, palatul episcopal a fost construit în anul 1905 de cătreepiscopul martir Demetriu Radu, cel care a sprijinit mai multe instituții și personalități, printre care și ridicarea Palatului Asociațiunii din Parcul ASTRA din Sibiu, așa cum se menționează în pisania de la intrare.

Demetriu Radu a fost, pe lângă un ierarh cărturar, și un înflăcărat patriot ce a luptat pentru făurirea României Mari.

Alături de Iuliu Hossu, Gheorghe Pop de Băsești, Iuliu Maniu și Miron Cristea, s-a aflat la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia. A murit ucis în Senatul României luptându-se pentru așezarea lucrurilor și pentru începerea procesului de dezvoltarea a noului stat unitar român.

Rezistând peste veacuri

Palatul episcopal a funcționat ca sediu al Episcopiei Greco-catolice din Oradea, adăpostind administrația, o valoroasă bibliotecă și un muzeu până înanul 1948 când odată cu desfințarea Bisericii Greco-Catolice din România, clădirea a fost confiscată și transformată pe rând în Școală Populară de Artă și Bibliotecă Județeană.

După momentul din decembre’89, clădirea din central Oradiei este retrocedată Episcopiei Greco-catolice înanul 2005. Într-un timp rapid, la îndemnul e piscopului Virgil Bercea, oameni din țară și străinătate, au făcut ca palatal să își recapete frumusețea extraordinară dintru început, clădirea a fost restaurată pe exterioriar, acoperișul refăcut în integralitate cu învelitoare de cupru, bogat ornamentată.

Șe așteptau fonduri, după de mersuri peste demersuri atât în țară cât și în străinătate, pentru restaurarea interioarelor, din această cauză palatul era nelocuit.

Frumusețea și hărnicia românilor oglindită în palatal orădean

Interiorul Palatului episcopal era la fel de somptuos ca și exteriorul: o minunată scară de marmură având deasupra un minunat vitraliu. În sălile palatului se aflau 4 sobe preţioase de maiolica verde, albă şi două maro, în stilul saloanelor respective. În saloane se găseau 2 candelabre de dimensiuni mari, unul în stil neogotic, respectiv Art Nouveau.

Ferestrele aveau sticla de secol XIX cu lemnărie în stilul încăperilor, cu rolete din epocă. Parchetul din sălile principale era o intarsie cu elemente geometrice în acelaşi stil. Uşile palatului completau desăvârşirea decoraţiunilor în stil eclectic . Inclusiv clanţele din bronz erau adevărate opere de artă.

Zugrăveala pereţilor era o demonstraţie de măiestrie a artei 1900. Capela adăpostea decoraţiuni specific unui lăcaş de cult neobaroc, iar turnurile şi acoperişul aveau decoraţiuni metalice.
Din păcate astăzi, interiorul a fost distrus… însă cu spirit de unitate în acest anCentenar se poate reface.

Sortiți la omagiul focului?!

Sâmbătă noaptea și duminică presa, jurnalele de televiziune, facebook-ul și alte canale au arătat imagini, filmări, s-a discutat despre faptul că ISU Bihor nu este echipată cu ceea ce trebuie în aceste timpuri, că în 2018 nu mai avem oameni pentru a opri o catastrofă, nu avem idei, suntem depășiți cu mult în unele situații… se poate să fie adevărat, avem și acum în memorie catastrofa de la Colectiv. Să ne ferească Dumnezeu de un incediu într-un liceu sau spital.

Palatul orădean aștepta ca și alte clădiri din țara noastră vremea restaurării, vremea când imobilul putea să servească locuitorii și turiștii, din ce în ce mai mulți în Oradea. Alături de Biserica cu lună și Palatul Vulturul Negru, Palatul episcopal Greco-catolic din Oradea era o emblem a comunității orădene fiind considerat unul dintre cele mai importante obiective turistice din vestul țării.

Dacă ar fi să privim înistoria apropiată, se pare că suntem sortiți să facem omagiul focului. Un astfel de exemplu cei –mi trece prin minte este cel al Bisericii evanghelice din Bistrița, cea mai înaltă din Transilvania. Turnul său a luat foc acum câțiva ani. A stat mult timp fără a avea fonduri pentru restaurare și fără a fi în aria vizuală a celor ce conduceam vremelnic. A atras atenția atunci când, intr-o după masă, a luat foc. Și după acest moment instituții locale și naționale, oameni din toate locurile țării și ale lumii au donat și au sprijinit refacerea și mai mult decât atâ tmodernizarea turnului semeț al Bisericiie venghelice bistrițene ce astăzi poate fi vizitat.

Cu siguranță acest lucru se va întâmpla și la Oradea. Noi, românii am avut vremuri și mai grele și am izbutit. Poate că refacerea acestui monument este unul dintre imperativele anului Centenar, să arătăm că indiferent de religie și profesie, de idei și credințe, trebuie să dovedim că rezistăm, că suntem împreună și că atunci când e nevoie…românul e solidar.

Să fim implicați și să sărim înajutor, când și cum putem, acum când frații orădeni au nevoie, nu doar cu like –uri pefacebook și cu mesaje de compasiune… și real.

Dr. Alexandru Constantin Chituță




Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.