După ce o tânără călugăriță își ia viața în condiții misterioase la o mănăstire izolată din România, înalții prelați de la Vatican hotărăsc să cerceteze incidentul. Părintele Burke este trimis la mănăstirea Cârța împreună cu o tânără novice, chiar înainte ca aceasta să își depună jurământul final. Acesta este sinopsul peliculei ce a apărut în anul 2018. Imaginile din film nu sunt însă de la Mănăstirea din Cârța, județul Sibiu, care este aproape o ruină, ci de la Castelul Corvinilor din Hunedoara.

Povestea Abației de la Cârța este însă cu totul alta. Aceasta este unica mănăstire cisterciană din România. A fost construita de călugării cistercieni din Burgundia. Ordinul cistercian a fost fondat în 1098, iar călugarii și-au impus să respecte cu cea mai mare strictețe regula Sfântului Benedict.

Cistercienii au răspândit un stil arhitectonic simplu și sobru inspirat din formele romanicului matur și astfel au apărut bisericile “în cruce”, cu forme dreptunghiulare.

Aflată la 45 de km de Sibiu, pe malul râului Olt, mănăstirea de la Cârța a fost fondată în anii 1205-1206 de regele Andrei al II-lea al Ungariei. Cistercienii aveau să aducă la Cârța un stil de viaţă plin de restricţii, dar si soiuri de viţă nobilă tocmai din Burgundia. Ei își concentrau munca doar în interesul laicilor.

Legendele spun că vara, călugării de la abaţia din Cârţa mergeau în Franţa la abaţia-mamă din Pontigny pentru a afla despre ultimele descoperiri. Pentru a se apăra mai bine împotriva inamicilor, ei și-ar fi săpat chiar şi un tunel ce pornea de sub altarul bisericii şi care ducea până la râul Olt. Poveștile despre desființarea Abației sunt împartite. Unele spun că la rugămințile localinicilor din zonă, în anul 1474, regele Matei Corvin a desfiinţat abaţia, întrucât aceasta ar fi cauza atacurilor necontenite ale inamicilor. Altele spun că Matei Corvin decide să desființeze mănăstire din cauza decadenței morale a călugărilor.

Mănăstirea avea să fie organiză conform cu arhitectura cisterciană: un spațiu interior dreptunghiular, biserică să fie în nord, clădiri pe laturile estică și sudică și un perete fortificat pe latura vestică. La început, primele clădiri construite de călugări au fost din lemn, apoi avea să fie construita o capelă de piatră, așa-numitul oratoriu. Fundatile acestei capele, cu dimensiuni reduse și ziduri masive, au fost scoase la lumină în primăvara anului 1927, prin cercetarile arheologice.

Zidurile care delimitau curtea interioară erau ridicate până la o înalțime de ca 3-4m deasupra solului. Ulterior avea să fie alipit fațadei turnul, undeva pe la mijlocul secolului al XV-lea, iar transformarea lui în clopotniță a avut loc și mai tarziu.

Chiar dacă abația a fost distrusă în mare parte, biserica îți păstrează arhitectura impunătoare: capiteluri, chei de boltă, ferestre, console şi chiar portalul de vest din secolul XV. Clădirile și anexele inițiale au dispărut, iar bolțile imensei biserici s-au prăbușit și au mai ramas numai cateva ziduri exterioare și două travee din interior. Nava principală nu mai are tavan - pe locul ei se află un cimitir ridicat în memoria soldaților germani căzuți în primul război mondial.

Mănăstirea dispune de ferestre ovale mai mari spre est și se distinge prin prezența spiritului cavalerilor teutoni. Din interior se poate urca până sus în clopotniță,.

Biserica reformată de astăzi ocupă de fapt doar corul și absida fostei bazilici. Aceasta a fost renovată în anul 2013 prin fonduri UE.

Dacă ajungeți în zona Cârța, nu ezitați să vizitați aceasta furmoasă construcție. Nu plecați, dacă poarta este închisă. Cereți cheile la familia de la nr. 110 din localitate. Vi se oferă ghidaj în limbile română, germană și maghiară.