Dacă vreți să pătrundeți, măcar o clipă, în lumea aristrocației și să vă imaginați cum trăiau baronii și baronesele, faceți o vizită la Palatul de vară al baronului Samuel von Brukenthal de la Avrig. Plimbați-vă prin grădini, petreceți timp în aer liber și admirați clădirile care amintesc de luxul de odioară!

Samuel von Brukenthal a iubit arta. A încercat să promoveze pe vremea când era baron arta, bunele moravuri și o educație de tip iluminist. Pe când învăța la Viena, el începe să colecționeze importante lucrări de artă. În anul 1773, “Almanach de Vienne” considera colecția sa una dintre cele mai valoroase colecții particulare din Viena acelor timpuri.

Cu educație aleasă, avea o deschidere extraordinară către cunoaştere datorită călătoriilor şi contactelor sale. Era pasionat de lectură şi artă, fiind un fervent adept al iluminismului. În anul 1779 avea să inaugureze palatul din centrul Sibiului, după modelul celor din Viena epocii sale.

Se spune că baronul Brukenthal a primit proprietatea de la Avrig de la împărăteasa Austriei, Maria Teresa.

Realizat după modelul Palatului Schönbrunn din Viena, palatul a fost construit între 1780 și 1785 și este opera arhitectului Johann Eberhard Blaumann. Printre lucrările sale de seamă se numără Palatul Bánffy (actualul Muzeu de Artă) și turnul Bisericii Minoriților (în prezent Catedrala „Schimbarea la Față”), ambele cladiri emblematice in Cluj Napoca.

Clădirea a fost ridicată în stil baroc, având formă de U, cu un corp central și 2 aripi laterale. Aici au fost expuse cele 212 tablouri și 129 gravuri din renumita colecție a baronului Brukenthal, care acum însă este gazduită de Muzeul Național Brukenthal din Sibiu.

Balconul palatului este susținut de doi stâlpi care formează o arcadă în ambele direcții.

Supranumit și Edenul din Transilvania, Palatul a deținut unul din cele mai frumoase parcuri. Amenajat pe o suparafață de peste 20 de hectare, acesta a fost realizat după modelul grădinilor franțuzești. Avea fântâni arteziene, o scară care pornea de la Palat și până la grădini, vaze, bănci, statui de piatră. Și tot aici fusese construită o oranjerie, în care se cultivau fructe și flori exotice.

Parcul cobora în terase până la râul Olt și cuprindea grădina englezească, franceză și olandeză, grădina de fazani, fântâni arteziene și ruine artificiale, precum și zone de cultivare a zarzavaturilor, plantelor aromatice și legumelor autohtone, destinate hranei. Într-una se cultivau flori luxuriante, mirodenii și zarzavaturi, iar în cealalta fusese realizat un peisaj cu pajiști largi, pomi izolați și pâlcuri de copaci. În anul 1803, baronul moare, iar parcul și el odata cu cel care l-a creat.

Baronul Samuel von Brukenthal a promovat la Avrig și cultivarea cartofului sau a trifoiului, chiar dacă azi pare ceva banal, dar la acea vreme aceste două plante nu erau populare. Cel mai vechi arbore rămas și în prezent în parcul palatului este arborele lalea. Acesta are în jur de 250 de ani și înflorește odată la câțiva ani.

Întorcându-ne în Palat, acesta a fost gândit inițial a avea camere de locuit, birouri administrative, o galerie pentru operele de artă și o grandioasă sală de bal. Pereții camerelor de oaspeți, aflate la etaj, aveau fresce cu peisaje din zona Feleacu. Sunt opere ale pictorului austriac Anton Steinwald.

În 1908, Biserica Evanghelică a cumpărat castelul de la moștenitori și l-a transformat într-un sanatoriu, funcție care s-a păstrat și după naționalizare.

Acum, în cladirea principală veți găsi un muzeu ce cuprinde expoziția bunurilor săsești din Transilvania: obiecte de ceramică pictate manual, perne, țesături realizate cu motive tradiționale românești, mobilier cu miros de vechi, pictat manual.