Istoria unui oraș este reflectată în clădirile sale, în piețe și străzi, în oamenii de știință și de cultură, în instituții de învățământ. Azi spunem poveste Pieței Huet, considerată una dintre cele mai pitoreşti părți din centrul istoric al Sibiului.

Puteți descoperi aici clădiri vesel colorate construite în urma cu sute de ani, Biserica Evanghelică, Casa Calfelor sau puteți trece prin Turnul Scărilor, unul dintre cele mai vechi turnuri ale Sibiului, pentru a ajunge în Orașul de Jos sau Orașul de Sus, asta dacă veniți din strada Turnului.

Piața Huet poate fi considerată inima cetății lui Hermann. De a lungul timpului a purtat diferite denumiri. Spre exemplu în anul 1692 era cunscută sub numele de Friedhof, în anul 1737 Kirchhof. În 1872 primește actualul nume Huet, urmând ca în 1947 să fie shimbat în Piaţa Griviţa.

Foto:: hu.wikipedia.org

Dar cine a fost de fapt Albert Huet cel după care a primit această piață numele? Se spune că Albert Huet provenea din vechile familii săsești din Transilvania. El s-ar fi născut la Sibiu în anul 1537, ar fi studiat la Colegiul Burkenthal, iar apoi la Viena și Praga. Se reîntoarce apoi la Sibiu și se implica în politica locală. La vârsta de 40 de ani este numit jude regal şi greav al saşilor, pe care îi conduce timp de 30 de ani. A fost un apropiat al lui Istvan Bathory, principele Transilvaniei şi regele Poloniei, pe care îl însoțește pentru o scurtă perioadă la Krakowia.

În 1589, Albert Huet va redacta un nou statut al oraşului. Astfel, le va da sașilor dreptul de a deține propretăţi sau terenuri în cetatea lui Hermann. Huet va reorganiza și breslele sibiene, dar și sistemul de învăţământ, va ajuta la construirea bastionului Porţii Cisnădiei şi la refacerea Turnului Sfatului.De asemenea, Albert Huet se va implica și în conflictele Habsburgilor cu principii transilvani. Avea să moară în anul 1607 la Sibiu, fiind înmormântat în interiorul Bisericii Luterane.

Piaţa a fost formată pe traseul primei incinte fortificate a Sibiului. Cercetările arheologice au scos la iveală fundaţiile unui edificiu de cult de tip rotondă. După secolul al XIII-lea, comunitatea preia această rotondă şi o transformată în capelă cimiterială, însă monumentul dispare după secolul XVII. Pe latura de est a Pieţei Huet este marcat locul unde se alfa această capelă.

Treptat, clădirile au fost ridicate pe locul fostelor ziduri. Piața păstrează și astăzi clădiri importante. În imediata apropiere a capelei se afla Turnul Preoţilor, alături de care era ridicata casa lui Thomas Gulden. În anul 1470 acesta își donează locuința oraşului, iar casa este transformată în sediu al primăriei. În 1549, orașul vinde clădirea lui Gallus Lutsch şi cumpăra casa lui Markus Pempflinger pentru noul sediu. Vorbim de actualul Muzeu de Istorie.

În Piata Huet la Nr. 1 se află și Casa Parohială a Bisericii Evanghelice C.A., o clădire veche ce datează din secolul al XIV-lea. La parterul corpului spre Podul Minciunilor a existat un spaţiu comercial în care au funcționat pe rând o băcănie, un magazin de delicatese sau unul de articole pentru casă până după război când a fost naţionalizat.

Clădirea de la Nr. 3 găzduiește azi Casa Calfelor. În formă de patrulater neregulat, clădirea a fost construită între zidurile centurii a I-a şi a III-a. Curtea interioară se află între zidurile de fortificaţii, care corespunde nivelului doi. Din sec. XIX şi până la naţionalizare, clădirea a aparţinut câtorva generaţii ale familiei Thoiss. În anul 1977 a suferi un incendiu, iar 1995 s-a prăbuşit peretele spre curte.

O altă clădire importantă este cea de la Nr. 4 - Consistoriul districtual al Bisericii Evanghelice C.A. Acesta s-a mutat în această clădire la sfârşitul sec. XIX din strada Gen. Magheru 4, iar tot de atunci clădirea a găzduit și Biblioteca Consistoriului.

La Nr 5 functionează și acum Colegiul Național Brukenthal. Actuala clădire a Colegiului a fost ridicată între anii 1779-1781, finisajele durând până în anul 1786. Clădirea, în stil baroc are trei nivele, intrarea fiind în partea centrală. Colegiul National Brukenthal de la Sibiu este prima şcoală de pe actualul teritoriu al României! În 1783 şcoala este vizitată de Împăratul Iosif al II-lea, iar între anii 1944-1946, Armata Roşie foloseşte clădirea şcolii drept spital militar.

Clădire de la Nr. 17 a găzduit capela cimiterială, în sec al XIV-lea, însă a fost demolată în anul 1831. Clădirea este formată din subsol şi parter cu latura scurtă spre piaţă şi latura lungă orientată către trecerea spre Podul Minciunilor. Și tot în Piața Huet putem admira clădirea în care astăzi funcționează Casa Hermes - Muzeul Franz Binder. Până la sfârşitul sec. XIX în partea dinspre Piața Huet a fost deschis magazinul de pielărie al lui Ferentzi Friedrich. În perioada interbelica, clădirea a gazduit "Hala de bere populară" a lui Carol Kovats până în 1939 când se mută în str. Bălcescu, în locul ei se deschide Restaurantul berărie Henric Hermes până în 1943.

Și tot în Piața Huet putem admira monumentul lui Georg Daniel Teutsch, acesta fiind amplasat în curtea Colegiului Brukenthal și a Catedralei Evanghelica. Statuia realizată din bronz are o înalțime de 3.5 m, fiindaşezată pe un soclu de 3.5 m din granit si poarta semnatura sculptorului Adolf von Donndorf din Stuttgart. Putem admira și Biserica Evanghelica, una dintre cele mai impresionante clădiri gotice din Transilvania. Clădirea este dominată de turnul pe şapte nivele cu cele patru turnuleţe pe colţuri, semn că oraşul avea dreptul de condamnare la moarte.

În Piața Huet avea să fie omorat cu o lovitură de pumnal Mihnea Vodă cel Rău, fost domn al Ţării Româneşti aflat în refugiu la Sibiu după ce a fost înlăturat de pe tron.

Piața din jurul acestei biserici avea să fie amenajată cu trotuar în anul 1860, iar 8 ani mai târziu va să fie pavată. Biserica va fi încercuită cu grilaj in 1883, iar din anul 1899 gazduiește statuia episcopului Teutsch.

Azi Piața Huet a devenit un loc de întâlnire pentru turiști și sibieni, găduind diverse evenimente și târguri.