După mai bine de 70 de ani de absență din fauna României, vulturul sur, considerată specie dispărută în țara noastră, a fost reintrodus în Munții Făgăraș. Primele exemplare de vultur sur (Gyps fulvus) din Spania, au fost aduse în România, cu sprijinul Vulture Conservation Foundation (VCF), una dintre cele mai experimentate organizații europene în conservarea și reintroducerea vulturilor, și al Fundației Conservation Carpathia, a anunțat Ministerul Mediului.


„Evenimentul de astăzi marchează revenirea unei specii emblematice dispărute din fauna României de peste 70 de ani, în urma unui proces de pregătire desfășurat pe parcursul mai multor ani. Vulturul este un simbol al puterii, curajului, vigilenței, nobleții și are un rol esențial în echilibrul ecosistemelor, contribuind la reducerea riscului de răspândire a diverselor boli. Prin acest demers, România se aliniază eforturilor europene de conservare a vulturilor și de refacere a ecosistemelor naturale”, a transmis ministra Diana Buzoianu.

Primele 25 de exemplare au ajuns din Spania și au petrecut o perioadă într-o volieră de aclimatizare din zona Rucăr, înainte de a fi eliberate în natură.

” După o perioadă de aclimatizare, vulturii vor fi eliberați treptat în mediul natural, unde, de regulă, rămân în proximitatea zonei de eliberare și revin periodic la locul de hrănire”, se mai menționează în comunicat.

Foto: Facebook.com/ConservationCarpathia

După reintroducerea vulturului sur în Munții Făgăraș, proiectul va continua cu reintroducerea vulturului negru și a zăganului.


Conform Fundației Conservation Carpathia, România e ultima țară din Uniunea Europeană în care au cuibărit toate cele patru specii de vulturi, dar care nu a implementat încă programe de reintroducere a acestor specii.


”Prin acest proiect, România se aliniază eforturilor europene de refacere a populațiilor de vulturi și urmează exemplul țărilor care au reușit fie reintroducerea, fie consolidarea populațiilor existente, de la vultur sur în Spania, Franța și Bulgaria, până la zăgan în Elveția, Austria sau Germania”, a subliniat Carpathia.


Vulturul sur – sanitarul naturii și gardianul echilibrului natural

Specialiștii fundației au subliniat frecvent importanța reintroducerii vulturului în fauna din România.

”Vulturul sur este un veritabil sanitar al naturii. Prin consumarea carcaselor de animale moarte, pasărea contribuie la curățarea mediului natural și la prevenirea răspândirii bolilor. În același timp, ajută la refacerea rapidă a circuitului substanțelor nutritive în natură, transformând resturile organice în resurse care hrănesc întreg ecosistemul.
Prezența vulturului sur indică un mediu sănătos și echilibrat, cu habitate întinse și o faună bogată. Protejat la nivel european, vulturul sur este o dovadă a modului în care natura își poate recăpăta echilibrul atunci când primește sprijinul potrivit.
Reintroducerea acestei specii în Munții Făgăraș va readuce un rol natural esențial în ecosistem, acela de a curăța și menține echilibrul naturii, și va contribui la menținerea sănătății ecosistemului pe termen lung. Aceste păsări nu reprezintă nicio amenințare pentru animalele domestice sau pentru oameni, fiind strict necrofage”, se menționează într-un comunicatul remis știrideSibiu.ro.

Vulturii suri adulți se remarcă prin capul alb, aripile late și coada scurtă, au un guler alb de pene la baza gâtului și cioc galben-deschis. Penajul este, în general, bej-deschis, iar penele de zbor sunt mai închise la culoare, o diferență care devine deosebit de vizibilă atunci când pasărea planează, iar această combinație îi oferă o apariție impunătoare pe cer.

Vulturul sur are o greutate cuprinsă între 6 și 11 kilograme, o lungime a corpului de 93–122 de centimetri și o anvergură a aripilor de 2,4–2,8 metri. Femela depune un singur ou pe an, iar ambii părinți au grijă de pui până când acesta devine independent.

Această specie trăiește în zone întinse și deschise, de la câmpii până la regiuni montane, și este adesea observată la altitudini cuprinse între nivelul mării și 3.000 de metri. Preferă stâncile și versanții abrupți pentru cuibărit, dar petrece cea mai mare parte a timpului planând la înălțimi mari, și folosește curenții de aer cald pentru a se deplasa fără efort. În prezent, vulturii suri mai pot fi observați doar accidental în România, deasupra Carpaților sau în zonele de stepă din sud-estul țării.

Sunt păsări sociale, care formează grupuri și se adună în jurul surselor de hrană sau în locurile de odihnă. Emit sunete guturale sau șuierătoare atunci când se află în colonii sau în timpul hrănirii. De regulă, sunt sedentare, dar unele populații pot fi nomade sau migratoare, în funcție de disponibilitatea hranei.

Specia este larg răspândită în sudul Europei, nordul Africii, Orientul Mijlociu și vestul Asiei, și este prezentă din Peninsula Iberică până în Munții Caucaz.

Populații stabile se regăsesc în Spania, Franța, Italia, Croația, Grecia, Serbia, Cipru, Turcia, Israel și Maroc, unde cuibărește în zone stâncoase și se hrănește în regiunile deschise din apropiere.

Deși în limbajul comun românii folosesc termenul generic „vultur” pentru a numi toate păsările răpitoare de mari dimensiuni, confundându-l adesea cu acvilele, între cele două există diferențe importante: ambele sunt păsări răpitoare de zi din familia Accipitridae, însă acvilele vânează pradă vie, în timp ce vulturii sunt necrofagi, se hrănesc exclusiv cu animale moarte și ating, de regulă, dimensiuni mai mari.